Introducere
Tulburarea bipolară (sau tulburarea maniaco-depresivă) este o problemă severă de sănătate mentală ce afectează aproximativ 1% din populaţia generală. În timp ce unele persoane pot avea doar un singur episod de manie şi depresie în decursul vieţii, un procent de 95% au episoade recurente. Probabilitatea de a avea un nou episod de depresie sau manie creşte odată cu numărul recăderilor. Există de asemenea studii care arată că, în timp, durata dintre episoade descreşte. Acest lucru înseamnă că persoana va avea perioade de remisie din ce în ce mai scurte, pe măsura ce tulburarea avansează. Din acest motiv şi rata tentativelor de suicid în rândul persoanelor care suferă de tulburare bipolară este ridicată, ajungând până la 25%.

Schimbările marcante în comportament, dispoziţie, personalitate şi gândire inevitabile în tulburarea bipolară au adesea efecte semnificative în domeniul relaţiilor interpersonale. Labilitatea afectivă, extravaganţele financiare, fluctuaţiile gradului de sociabilitate, comportamentul sexual de risc, impulsivitatea sunt cu siguranţă o sursă de nelinişte, conflict şi îngrijorare atât pentru cei care suferă de această tulburare precum şi pentru familiile şi apropiaţii lor.

Obiectivele CBT în tulburarea bipolară:
 Educarea pacientului şi a persoanelor apropiate despre tulburarea bipolară, posibilităţi de tratament şi dificultăţi comune asociate cu boala
 Oferirea unei metode de monitorizare care să ajute pacientul să surprindă circumstanţele, severitatea şi succesiunea simptomelor depresive şi maniacale
 Să faciliteze complianţa la tratament
 Să ofere strategii de coping la problemele cognitive, afective şi comportamentale asociate simptomelor depresive şi maniacale
 Să asiste pacientul în dezvoltarea unor mecanisme de a face faţă factorilor de stres care pot interfera cu tratamentul sau care pot precipita apariţia unui nou episod de depresie sau manie

Intervenţia cognitiv comportamentală în tratamentul tulburării bipolare se bazează pe următoarele ipoteze:
1. Gândurile, emoţiile şi comportamentele persoanei sunt într-o relaţie de interdependenţă.Variaţiile de dispoziţie şi schimbările în modul de a gândi caracteristice episoadelor depresive şi maniacale influenţează inevitabil comportamentul persoanei. Răspunsul comportamental întăreşte informaţia procesată în mod eronat şi starea afectivă, transformându-se într-o profeţie auto-împlinită.
Exemplu: O persoană aflată în episod maniacal, să presupunem un agent de vânzări, crede că este cel mai bun profesionist în domeniul său, are un nivel crescut de energie şi motivaţie şi este încrezător în forţele sale. În aceste condiţii el reuşeşte să aibă un umăr foarte mare de vânzări şi acest fapt îi confirmă gandul că este cel mai bun agent de vânzări. În episodul depresiv, însă, când starea sa afectivă este de tristeţe, motivaţia este slabă, are dificultăţi de concentrare şi crede despre sine că este un amărât de agent de vânzări nu îşi mai poate îndeplini munca la fel de bine. Prin urmare, numărul de vânzări scade şi îi confirmă ideea că este incompetent.

2. Pacienţii care înţeleg ce înseamnă să ai tulburare bipolară vor putea să aibă un rol activ şi să ia decizii mult mai bune în ceea ce priveşte tratamentul lor. Pentru aceasta una din primele intervenţii ale terapiei cognitiv comportamentale este psihoeducaţia.

3. Identificarea timpurie a semnalelor de alarmă ale unui posibil episod depresiv sau maniacal oferă posibilitatea unei intervenţii adecvate pentru prevenirea recăderilor. Psihoeducaţia asociată cu monitorizarea simptomelor oferă o soluţie pentru detectarea timpurie a semnalelor de alarmă.

4. Intervenţiile cognitiv-comportamentale oferă pacientului instrumente utile pentru prevenirea recăderilor. Simptomele prodromale de intensitate medie pot fi ţinute sub control cu ajutorul psihoterapiei, fără o ajustare a tratamentului medicamentos.

5. Creşterea complianţei la tratamentul medicamentos permite pacientului să aibă un beneficiu maxim din administrarea acestuia. Intervenţiile cognitiv-comportamentale sunt mai eficiente dacă pacientul urmează şi un tratament medicamentos adecvat.

6. Un management mai bun al problemelor de natură psihosocială, care constituie o sursă de stres pentru pacienţii cu tulburare bipolară şi exagerează simptomele, poate ajuta la prevenirea recăderilor.

7. Abordarea cognitiv-comportamentală pune accent pe învăţarea unor modalităţi de coping la simptomele şi consecinţele tulburării bipolare. Scopul acestor tehnici este şi acela de a abilita pacientul să îşi gestioneze problemele şi după ce terapia se încheie.